Modesta păpădie (Taraxacum
officinalis), o plantă foarte răspândită şi incredibil de viguroasă,
este un remediu pentru afecţiuni întâlnite şi la tineri, şi la
vârstnici.
Păpădia poate fi indicată în tratamentul a celor mai frecvente afecţiuni: diabet,
enterocolite, ciroze hepatice, imunitate scăzută, diferite forme de
cancer, obezitate, ulcer gastric, retenţie urinară, dureri reumatice,
litiaze renale, uremie, afecţiuni cardiovasculare, digestie lentă, tuse
etc. Prin acţiunea diuretică, planta favorizează eliminarea toxinelor din întregul organism.
Primăvara,
frunzele şi tijele păpădiei sunt remedii excelente recomandate în
curele de detoxifiere. In mediul rural, floarea mălaiului, papaluga sau
buha, aşa cum o numesc sătenii, este un leac la îndemână, mai ales
pentru anemici şi pentru convalescenţi, iar o cură cu preparate din
păpădie îi revigorează pe aceşti bolnavi. Puterea terapeutică a păpădiei
se datorează substanţelor active prezente în compoziţia frunzelor şi
tijelor sale: vitamine (A, B, C, D şi E), minerale ( în special potasiu,
calciu, fosfor, fier şi sodiu), glucide, pectină şi acizi. Rădăcinile
sunt foarte bogate în flavonoizi şi, datorită unui principiu amar,
acestea sunt recomandate pentru efectul tonic şi diuretic. Din flori şi
capitule se mai prepară un vin medicinal.
Deoarece
principala acţiune medicală a păpădiei este cea diuretică, planta este
folosită cu succes în cazul bolilor renale, în obezitate, în celulită
sau în retenţia apei în organism. Fiind un diuretic natural dovedit,
păpădia contribuie la eliminarea acidului uric şi ajută la topirea
calculilor renali; mai mult, planta stimulează eliminarea bucăţelelor
dislocate pe tractul urinar. Totodată, păpădia este o sursă importantă
de potasiu şi completează cantitatea acestui oligoelement în organism
atunci când creşte cantitatea de urină. Nu în ultimul rînd, potasiul
este de mare ajutor hipertensivilor, deoarece scade nivelul tensiunii
arteriale.
Păpădia este un remediu
benefic pentru ficat şi pentru secreţia biliară. În acelaşi timp, planta
tonifică şi drenează ficatul, combate litiaza biliară, are efect
coleretic (stimulează secreţia bilei) şi colagog (favorizând evacuarea
bilei în duoden).
Un lucru mai puţin
ştiut, păpădia conţine o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii
şi foarte mult beta-caroten, un renumit antioxidant, indicat în toate
formele de cancer sau dacă imunitatea organismului este scăzută.
Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă o cură cu preparate din păpădie
deoarece aceasta face minuni : previne bolile de inimă, fluidizează
mucozităţile, întărind mucoasele pulmonare, hepatice şi ale căilor
urinare. Şi asta nu este tot: păpădia este o plantă cu efecte
remineralizante, stimulează pofta de mâncare, scade şi nivelul
colesterolului " rău" şi alină durerile reumatice. O cură de trei luni
cu ceai de păpădie îi ajută pe grăsuţi să slăbească, fără să facă un
efort prea mare.
Frunzele şi tijele
de păpădie intră în compoziţia ceaiurilor depurative, dietetice şi
gastrice, iar rădăcina este adăugată în ceaiurile hepatice. ..
Cele mai importante remedii din păpădie
Cele mai importante remedii din păpădie
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată şi 250 ml de apă. După zece minute de infuzare, ceaiul se bea neîndulcit.
Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată şi 250 ml de apă. După zece minute de infuzare, ceaiul se bea neîndulcit.
Se recomandă câte două căni de infuzie pe zi.
Cafeaua de păpădie
: Din rădăcina uscată şi măcinată a plantei se prepară „cafeaua pentru
micul dejun".Pentru a fi mai gustoasă, pulberea de păpădie şi cafeaua de
cicoare (procurată de la magazinele Plafar)se amestecă în părţi egale
(câte o linguriţă din fiecare )la o ceaşcă de apă.
Decoctul:
Se prepară din trei linguriţe de plantă mărunţită la o cană de apă.
Ceaiul se fierbe timp de cinci minute, apoi se infuzează alte cinci
minute. Se administreză câte două pe zi, un timp îndelungat.
Siropul:
Puneţi să fiarbă la foc mic, patru mâini de flori de păpădie proaspete
în apă, cât să le acopere. Lăsaţi amestecul să clocotească de câteva
ori, apoi luaţi vasul de pe aragaz şi lăsaţi să se macereze până a doua
zi. Strecuraţi lichidul şi stoarceţi bine florile. În ceaiul obţinut,
adăugaţi un kilogram de zahăr şi lăsaţi să fiarbă până când preparatul
are consistenţa smântânii. Zilnic, se consumă câte o linguriţă de sirop
pusă într-o cană de apă.
Sursa: click.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu