TOP 10 cele mai SÂNGEROASE personaje din Biblie

Biblia este cea mai bine vândută carte a tuturor timpurilor. Şi nu degeaba! Poate să conţină mai multă violenţă decât orice război din istoria de după Hristos. Atâta timp cât are un cod de etică agreat, la un moment dat, de mai toată lumea, totul e în ordine.

Din nefericire, multe dintre personajele biblice, despre care se spune că sunt drepte, onorabile şi au multe virtuţi, sunt responsabile pentru cele mai mari atrocităţi ale istoriei noastre, potrivit celor de la site-ul Listverse.com, care reproduc citate din Biblia în versiunea King James, adică Biblia autorizată a Angliei, tradusă din limbile originale - ebraică şi greacă - în limba engleză, la cererea Regelui James I al Angliei.

1. Elisei a fost desemnat succesor al Sfântului Ilie după ce acesta din urmă a fost chemat la cer de către Dumnezeu. Ce nu ştiu toţi despre Elisei este că era chel. Pe când intra în orașul Betel, un grup de copii a început să râdă de el tocmai pentru că nu avea păr. Ce a făcut profetul Elisei? I-a blestemat pe copii să moară. Imediat, doi urşi au venit de nicăieri şi i-au măcelărit pe micuţi. Unul dintre cei mai importanţi profeţi omoară brutal 42 de copii pentru că au râs de el. Acum, este un sfânt venerat.

2. Yael - Cel mai probabil, nu aţi auzit de Yael până acum. Singurul rol pe care l-a avut în Biblie a fost să câştige încrederea unui bărbat, ca apoi să-l omoare. Yael, soţia lui Herber Kenitul, apare în "Cartea Judecătorilor", în care este descrisă lupta dintre doi generali: Barak, generalul armatei israelite, şi Sisera, liderul armatei canaanite. Cele două armate se întâlnesc pe malul unui râu şi dau startul unui război în care 10.000 de oameni luptă contra 10.000 de oameni. Cel care iese victorios este Barak, aşadar Sisera admite că a pierdut si, ca nu cumva să-şi piardă şi propria viaţă, fuge, singur, în deşert.

Fără niciun ajutor, Sisera bântuie prin deşert până dă de cortul unui aliat de-al lui, un bărbat pe nume Herbert Kenitul. Soţia lui Herbert, Yael, fuge să-l întâmpine pe Sisera şi îl invită în cort, spunându-i că nu are de ce să se teamă. L-a ascuns sub o pătură, a aşteptat să adoarmă, după care a luat un ţăruş de cort şi i l-a înfipt în tâmplă. După ce l-a omorât pe Sisera, Yael îi arată cadavrul lui Barak, care îl urmărise până la cort. Prin minciuni, înşelăciune şi înjunghiat pe la spate au prosperat copiii lui Israel.

3. Regele David este, fără îndoială, cel mai neprihănit om din Biblie (chiar dacă doar el singur a ucis şi a circumcis 200 de oameni pentru o soţie). Când fiul lui David, Solomon, a evitat să o apuce pe calea sfinţeniei, Dumnezeu, din dragoste pentru David, i-a dat o pedeapsă mai uşoară. Aşa cum arată toate aceste exemple, brutalitatea şi genocidul merg mână în mână cu dreptatea şi, de obicei, cei neprihăniţi sunt cei care instigă la sacrificarea altor vieţi.

Fără nicio informaţie de context care să explice motivul, Biblia ne spune că David ia o armată şi invadează mai multe teritorii învecinate. Aflăm că oamenii pe care i-a ucis erau locuitori vechi ai pământurilor respective, aşadar concluzia pe care putem s-o tragem este că pur şi simplu a "scăpat" de indigeni. Armata lui David a omorât toţi bărbaţii şi toate femeile, după care a cărat vitele la ei în ţară, lasând oraşele în ruine.

Până şi povestea lui David şi a lui Goliat, care este spusă de obicei copiilor, nu este istorisită până la final pentru că este prea violentă. După ce David îl omoară pe Goliat cu o piatră, îi retează capul şi îl poartă cu el.

4. Samson a fost un bărbat căruia Dumnezeu i-a dat puteri supraomenești ca să-i distrugă pe filistenii cei răi (Imperiul Galactic al Bibliei). Numai că toată puterea lui stătea în păr, pe care nu trebui să şi-l taie. Chiar și din perspectiva "unui erou drept care distruge răul tiran", Samson este singurul vinovat pentru tot ce i se întâmplă şi iese din necazuri omorând şi mai mulţi oameni. Din orice alt punct de vedere, Samson este un psihopat criminal.

În "Judecători", Samson face un pariu cu 30 de oameni. Dacă vor da răspunsul corect la o ghicitoare propusă de el, le va da 30 de cămăşi de mătase. Pentru că voiau să câştige pariul, bărbaţii reuşesc să o păcălească pe soţia lui Samson şi află răspunsul. Samson, care nu era genul de om care să se dea înapoi de la o datorie, alege calea onorabilă: se duce şi omoară 30 de bărbaţi, le fură hainele şi aşa îi plăteşte pe cei cu ghicitoarea. Samson a omorât 30 de oameni, cam tot atâţia cât a recunoscut că a omorât Ted Bundy. Singura diferenţă este că Samson ucide, mai tâtziu, alte 1.000 de persoane cu un os de măgar.

5. Ilie, învăţătorul lui Elisei, a fost profetul pe care Dumnezeu l-a ridicat la cer cu un car de foc. Într-adevăr, Ilie a fost un sfânt. În vremea în care era profet în Israel, a fost o perioadă în care mulţi oameni au început să i se închine lui Baal, un zeu păgân. Ilie n-a fost de acord cu aşa ceva şi s-a hotărât să le vină de hac israeliţilor.

În "Regi", aflăm că Ilie a adunat 450 de profeţi ai lui Baal şi i-a provocat să omoare un taur, să-l pună pe altar şi apoi să se roage la Baal să aprindă focul pe rugul de sacrificiu. S-au rugat ore întregi, dar degeaba, pentru că nu s-a întâmplat nimic. A venit rândul lui Ilie. A omorât un taur, l-a pus pe altar şi apoi s-a rugat la Dumnezeu să-l aprindă. Focul a izbucnit instantaneu. Imediat, profeţii lui Baal s-au convertit la creştinism, dar Ilie nu era mulţumit. Aşa că i-a dus pe toţi lângă un râu şi i-a executat pe rând.

De fapt, Ilie a demonstrat de-a lungul timpului cât de sfânt era. Tot în "Regi" aflăm că regele ordonase ca o armată de 50 de oameni să se ducă şi să-l aducă pe Ilie. Când soldaţii l-au găsit, Ilie a spus: "Dacă eu sunt omul lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi". Şi i-a omorât pe toţi. La fel a făcut şi cu ceilalţi 100 de soldaţi care au venit după el.

6. Iefta era fiul lui Galaad, un om bogat. Mama lui, pe de altă parte, era o prostituată, ceea ce însemna că el era condamnat la exil. Aşa cum i-a fost scris, Iefta, încă tânăr şi fără nicio moştenire, a fost alungat de acasă pentru că "era fiul unei femei ciudate".

Anii au trecut şi copiii lui Israel au plecat la război (sau au rămas în război - ei erau în război mai tot timpul). L-au căutat pe Iefta şi l-au rugat să se întoarcă în Galaad (aşa îl chema pe tatăl lui, dar la fel se nume şi locul unde se născuse) şi de acolo să conducă armatele lor împotriva amoniţilor. Atunci, regele amoniţilor a cerut Israelului să-i lase să trăiască în pace. Răspunsul dat de fiii lui Israel poate fi motivul din spatele fiecărei cruciade pe care au purtat-o: "Tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?!".

Aşadar, Iefta a condus atacul, dar înainte de luptă a făcut un târg cu Dumnezeu: "Lasă-ne să câştigăm şi voi sacrifica primul lucru care mă va întâmpina când mă voi întoarce acasă". Dumnezeu şi-a ţinut cuvântul şi, când Iefta s-a întors acasă, fiica lui a alergat să-l întâmpine. La rândul lui, Iefta şi-a ţinut făgăduiala - şi-a sacrificat fiica, singurul lui copil, ca să-i mulţumească lui Dumnezeu.

7. Iehu a devenit rege al Israelului după o lovitură de stat prin care a fost dat jos împăratul anterior, Ioram. În urma luptei, Iehu i-a vânat şi i-a ucis pe toţi membrii familiei lui Ioram - 70 la număr - şi le-a aruncat capetele la porţile oraşului. Apoi a dat peste mama lui Ioram cu carul.

Ca rege nou, uns de către profetul Elisei, Iehu a trebuit să-şi facă puţină curăţenie în gospodărie. Din "Cartea a II-a Regilor" aflăm că Iehu a lansat zvonul că se închina lui Baal şi le-a cerut tuturor slujitorilor lui Baal din regat să vină la un sacrificiu cu mare fast în onoarea zeului păgân.

Unul după altul, oameni din tot regatul au fost conduşi în casa lui Baal. Nu se ştie exact câţi erau, doar că interiorul era plin de la un capăt la altul. După ce s-a asigurat că toţi slujitorii lui Baal sunt în casă, Iehu le-a ordonat soldaţilor săi să intre peste oameni şi să-i omoare. Asta este una dintre definiţiile literale ale genocidului. Dumnezeu l-a recompensat pe Iehu, astfel că urmaşii săi au domnit pe tronul Israelului timp de patru generaţii.

8. Iosua - Povestea despre cum Iosua a distrus zidurile Ierihonului cu explozia de trompete este subiect de legendă. Dar genocidul abia acum urmează: odată ce zidurile cetăţii s-au prăbuşit, armata lui Iosua a intrat în oraş şi a ucis bărbaţi, femei şi copii fără să ţină cont de nimic: "Tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari".

Ceea ce povestea omite să ne spună este că bătălia asta n-a fost una izolată. Iosua pornise un adevărat măcel în tot Israelul. Iată cinci cuvinte lipsite de sens: Libna, Lachis, Eglon, Hebron, Debir. Fiecare dintre ele reprezintă un oraş plin de oameni  pe care, potrivit "Cărţii lui Iosua", armata lui Iosua l-a devastat complet. A "nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare".

9. Moise este faimos pentru că i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. Cartea Exodului acoperă poveştile cu cele zece urgii, cu despărţirea Mării Roşii şi primirea Decalogului de la Dumnezeu (printre care şi "să nu ucizi"). Cu toatea astea, abia în "Cartea Numerelor" sunt povestiţi cei 40 de ani în pustietate, pedeapsă care le-a fost dată israeliţilor pentru că nu au vrut să atace un oraş. Şi, în loc să pribegească, fiii lui Israel și-au petrecut o mare parte din timp invadând alte orașe.

După o luptă victorioasă împotriva poporului madianit, Moise a dat următorul ordin ridicol: "Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi". Concret, soldaţii aveau permisiunea să violeze toate fetiţele madianiţilor.

10. De la Elisei şi până la Moise am văzut prin faţa ochilor cum zeci de oraşe au fost complet devastate şi cum toţi oamenii care le locuiau au fost omorâţi cu sânge rece. Am văzut ordine la viol, la genocid religios, la ucidere de copii şi la sacrificii umane. Şi toate astea fie prin mâna lui Dumnezeu, fie la comanda lui. Aşadar, cel mai sângeros personaj al Bibliei este chiar Dumnezeu, care a permis ca toate astea să se întâmple. Religia din anii 800 înainte de Hristos cu cea de acum au ceva în comun? Da. Dumnezeu...